Aspiraţie

Doamne, eu ştiu că orice aspiraţie e frumoasă. Aspi­raţia libertăţii şi cea a disciplinei. Aceea a pîinii pentru copii şi cea a sacrificiului pîinii. Cea a ştiinţei care cercetează şi cea a respectului care acceptă şi creează. Cea a ierarhiilor care divinizează şi cea a împărţelii care distribuie. Cea a timpului care permite meditaţia şi cea a muncii care umple timpul. Cea a dragostei prin spirit, care pedepseşte carnea şi înalţă omul, şi cea a milei care tămăduieşte carnea. Cea a viitorului de clădit şi cea a trecutului de salvat. Cea a războiului care împrăştie să­mînţa şi cea a păcii care strînge recolta.

Dar ştiu, de asemenea, că aceste contradicţii nu sînt decît contradicţii de limbaj şi că, de fiecare dată cînd omul se înalţă, el le priveşte tot mai de sus. Iar contra­dicţiile dispar.

Inima casei

Dau poruncă să se clădească o inimă a casei, astfel încît să poţi să te apropii şi să te îndepărtezi de ceva. Din care să ieşi şi la care să te întorci. Căci altfel nu te afli nicăieri. Şi a nu te afla nicăieri nu înseamnă a fi liber.

creez poetul eliberand poemul

Este frumos sa cladesti hambare in care sa depozitezi granele. Dar ele nu vor avea sens decat daca acesre grane le vei scoate si le vei imparti in timpul iernii. Sensul hambarului e contrariul hambarului, care este locul unde le asezi. El devine locul din care scoti. Dar numai un limbaj stangaci este cauza contradictiei, caci a intra si a scoate sunt cuvinte ce se opun si ar fi trebuit sa spui nu: "hambarul este locul in care fac sa intre granele", la care un altul ti-ar fi raspuns pe buna dreptate: "este locul din care le scot", ci puteai sa domini zarva cuvintelor lor, sa absorbi contradictiile si sa dai adevarata semnificatie a hambarului, spunandu-i escala a granelor.
Libertatea mea nu este decat consum al fructelo constrangerilor mele, care sunt singurele ce au puterea de a crea ceva ce merita a fi eliberat. Pe cel pe care il vad liber in supliciu, caci refuza sa abjure si rezista in sine insusi poruncilor tiranului si calailor sai, pe acela il numesc liber, si pe cel care rezista pasiunilor vulgare il numesc, de asemenea, liber, caci nu pot sa spun ca acela ce se transforma in sclav este liber, chiar daca ei numesc libertate - libertatea de a se inrobi.
Caci eu creez omul eliberand in el fapte omenesti, creez poetul eliberand poemul, creez in tine un arhanghel eliberand cuvinte inaripate si pasi mai siguri decat ai unui dansator. (p. 263)

Luptă, constrângere şi răbdare...

Dar pentru ca tu să fii liber, aşa cum e liber cântăreţul ce improvizează pe strune, nu trebuie să-ţi exersezi în primul rând degetele şi să te învăţ arta cântăreţului? Ceea ce e luptă, constrângere şi răbdare.
Şi pentru ca tu să fii liber asemenea celui care se caţără pe munte, nu trebuie să-ţi fi exersat muşchii, ceea ce e luptă, constrângere şi răbdare?
Şi pentru ca tu să fii liber, asemenea poetului, nu trebuie să-ţi fi exersat mintea şi să-ţi fi făurit stilul, ceea ce e luptă, constrângere şi răbdare?
***
Condiţiile fericirii nu sunt niciodată căutarea fericirii. Fericirea, după ce ai creat, îţi este acordată ca răsplată. Iar condiţiile fericirii sunt lupta, constrângerea şi răbdarea.
Condiţiile frumuseţii nu sunt niciodată căutare a frumuseţii. Frumuseţea, atunci când opera ta e încheiată, îţi este acordată pentru a te răsplăti. Şi condiţiile frumuseţii sunt luptă, constrângere şi răbdare.
Ca şi condiţiile libertăţii tale. Ele sunt daruri ale libertăţii. Libertatea, atunci când ai crescut ca om, este răsplată a acestui om, care dispune de un imperiu pentru a se exprima. Şi condiţiile libertăţii tale sunt luptă, constrângere şi răbdare. (p. 347)