E rolul timpului care se scurge de a ne vindeca şi de a ne transforma în bucurie

... îndepărtându-mă de suferinţa lor, m-am rugat aşa:
"Doamne, este demn ca ei să-mi refuze leacurile false. Pe de altă parte, vaietele lor sunt lipsite de importanţă: eu sunt asemenea chirurgului care, vindecând carnea, o face să sufere. Cunosc rezervele de bucurie care se află ferecate în ei, deşi nu ştiu prin ce cuvinte le-aş putea elibera. Desigur, bucuria lor nu este pentru această clipă. Pentru a-şi elibera mierea, fructul trebuie mai întâi să se coacă. Noi trecem, în acest moment, prin ora sa de amărăciune. E rolul timpului care se scurge de a ne vindeca şi de a ne transforma în bucurie pentru slava Ta."
...
Nu poţi dispune de comorile de bucurie pecetluite în tine, astfel încât să le eliberezi înainte ca ora lor să sosească. Desigur, este vie plăcerea pe care o afli în jocul de şah atunci când victoria îţi încoronează gândirea, dar nu stă în puterea mea să-ţi dăruiesc această plăcere în afara ceremonialului jocului. (p. 498  499)

Este ridicol fructul care dispreţuieşte arborele

Este ridicolă sămânţa care se plânge că pământul se transformă prin ea în salată şi nu în cedru. Ea nu este decât sămânţă de salată. Cel saşiu surâde unei tinere fete. Ea se întoarce către cei care privesc drept. Iar el va spune că aceia care privesc drept corup tinerele fete.
Sunt vanitoşi aceia care-şi închipuie că nu datorează nimic încercărilor, nedreptăţilor, greşelilor, ruşinilor prin care au trecut. Este ridicol fructul care dispreţuieşte arborele. (p. 542)