Ei moţăie în iluzia
fericirii pe care o găsesc în bunurile ce le posedă, dar fericirea nu este
decît o căldură a acţiunilor şi mulţumirea creaţiei. Cei ce nu transformă nimic
din ei înşişi şi-şi primesc hrana de la alţii, chiar dacă această hrană este
cea mai bine aleasă şi cea mai gustoasă, cei care ascultă poeme străine fără
a-şi scrie propriile poeme, se bucură de oază fără a-i da viaţă, se folosesc de
imnurile create de alţii, aceia se leagă ei înşişi de ţăruşii din staul şi,
reduşi la rolul de animale, sînt pregătiţi pentru sclavie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu