Aspiraţie

Doamne, eu ştiu că orice aspiraţie e frumoasă. Aspi­raţia libertăţii şi cea a disciplinei. Aceea a pîinii pentru copii şi cea a sacrificiului pîinii. Cea a ştiinţei care cercetează şi cea a respectului care acceptă şi creează. Cea a ierarhiilor care divinizează şi cea a împărţelii care distribuie. Cea a timpului care permite meditaţia şi cea a muncii care umple timpul. Cea a dragostei prin spirit, care pedepseşte carnea şi înalţă omul, şi cea a milei care tămăduieşte carnea. Cea a viitorului de clădit şi cea a trecutului de salvat. Cea a războiului care împrăştie să­mînţa şi cea a păcii care strînge recolta.

Dar ştiu, de asemenea, că aceste contradicţii nu sînt decît contradicţii de limbaj şi că, de fiecare dată cînd omul se înalţă, el le priveşte tot mai de sus. Iar contra­dicţiile dispar.