Cel care-i iubește pe toți oamenii iubește infinit mai mult pe fiecare dintre ei

Îți voi vorbi despre fervoare. Căci va trebui să treci peste multe reproșuri. Femeia, de pildă, îți va reproșa mereu ceea ce dai în altă parte decât ei. Căci omul crede că tot ceea ce e dat undeva e furat din altă parte. Așa ne-au crescut uitarea Domnului și consumul mărfurilor. Căci ceea ce dai în realitate nu micșorează, ci, dimpotrivă, sporește bogățiile pe care le poți împărți. Astfel, cel care-i iubește pe toți oamenii iubește infinit mai mult pe fiecare dintre ei decât cel care nu-l iubește decât pe unul singur și întinde asupra complicelui său câmpul mizerabil al persoanei lui. (p. 158)