marți, 9 aprilie 2013

creez poetul eliberand poemul

Este frumos sa cladesti hambare in care sa depozitezi granele. Dar ele nu vor avea sens decat daca acesre grane le vei scoate si le vei imparti in timpul iernii. Sensul hambarului e contrariul hambarului, care este locul unde le asezi. El devine locul din care scoti. Dar numai un limbaj stangaci este cauza contradictiei, caci a intra si a scoate sunt cuvinte ce se opun si ar fi trebuit sa spui nu: "hambarul este locul in care fac sa intre granele", la care un altul ti-ar fi raspuns pe buna dreptate: "este locul din care le scot", ci puteai sa domini zarva cuvintelor lor, sa absorbi contradictiile si sa dai adevarata semnificatie a hambarului, spunandu-i escala a granelor.
Libertatea mea nu este decat consum al fructelo constrangerilor mele, care sunt singurele ce au puterea de a crea ceva ce merita a fi eliberat. Pe cel pe care il vad liber in supliciu, caci refuza sa abjure si rezista in sine insusi poruncilor tiranului si calailor sai, pe acela il numesc liber, si pe cel care rezista pasiunilor vulgare il numesc, de asemenea, liber, caci nu pot sa spun ca acela ce se transforma in sclav este liber, chiar daca ei numesc libertate - libertatea de a se inrobi.
Caci eu creez omul eliberand in el fapte omenesti, creez poetul eliberand poemul, creez in tine un arhanghel eliberand cuvinte inaripate si pasi mai siguri decat ai unui dansator. (p. 263)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu