Nu am incredere in cel care tinde sa judece dintr-un punct de vedere. Nici in acela care, fiind ambasador al unei cauze inalte, devine orb supunandu-se ei. Atunci cand ii vorbesc, trebuie sa trezesc in el omul. Dar nu am incredere in felul lui de a asculta. Caci in primul rand, ascultarea lui va fi abilitate, siretlic de razboi, iar el va digera adevarul meu pentru a-l supune imperiului sau. Si cum as putea sa-i reprosez ceva, cand maretia sa se naste din aceea a cauzei sale?
Cel care ma asculta si cu care comunic fara piedici, care nu digera adevarul meu pentru a-l extrage pe al lui si a se folosi, la nevoie, de el contra mea, cel pe care-l numesc pe de-a-ntregul luminat, in general nu munceste, nu actioneaza, nu lupta, nu rezolva probleme. El exista intr-un loc oarecare, lampion inutil, stralucind pentru sine insusi si pentru lux, floarea cea mai delicata a imperiului, dar sterila prin prea marea ei puritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu