Există oameni slabi, care nu se pot depăși

Există copaci slabi, pe care vântul nu-i întărește. Există oameni slabi, care nu se pot depăși. Dintr-o fericire mediocră fac propria fericire, după ce au ucis cea mai mare parte din ei. Se opresc într-un han pentru toată viața. S-au avortat pe ei înșiși. Ei numesc fericire trândăveala lângă puținătatea proviziilor lor. Resping dușmanul dinafară și dinăuntrul lor. Renunță să asculte vocea cerului, care e necesitate, căutare și sete inexprimabilă. (p. 153)