joi, 14 februarie 2019

Înțelesul vieții este propria devenire

Doar acțiunea contează, căci ea este cea care dăinuie, și nu scopul, care nu e decât iluzie a călătorului ce merge din creastă în creastă, ca și cum scopul atins ar avea vreun sens.
De asemenea, nu există progres fără acceptare a ceea ce există. Și de la care pleci veșnic.
Nu cred în odihnă. Căci cel pe care un conflict îl frământă nu trebuie să caute o pace precară și de proastă calitate în acceptarea oarbă a unuia din cele două elemente ale conflictului. Crezi că cedrul ar câștiga evitând vântul? Vântul îl sfâșie, dar îl întărește.
Înțelept ar fi cel care ar ști să despartă binele de rău.
Cauți un înțeles vieții, când înțelesul este, în primul rând, propria devenire, și nu pacea mizerabilă pe care o dă uitarea conflictelor. Dacă ceva ți se opune și te face să suferi, continuă-ți creșterea, înseamnă că prinzi și te transformi. Fericită acea suferință care face să te naști din tine însuți: căci niciun adevăr nu se demonstrează și nu se atinge prin evidență. (p. 152)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu