Ca
şi despre copac, nu afli nimic despre om, cercetîndu-l in aspectele lui
diferite de-a lungul vieţii. Copacul nu e samînţă, apoi tulpină, apoi
trunchi flexibil, apoi lemn mort. Nu trebuie să-l împarţi pentru a-l
cunoaşte. Copacul este acea putere care se uneşte încet cu cerul. Ca şi
tine, copilul meu. Domnul iţi dă viaţă, te face sa creşti, te umple de
dorinţe, de regrete, de bucurii, de suferinţe, de mînie şi indurare.
Apoi te ia din nou la el. Totuşi, tu nu eşti acest şcolar, nici acest
soţ, nici acest copil, nici acest bătrîn. Eşti cel care se desăvîrşeşte.
Şi dacă te vei descoperi asemenea unei ramuri unduitoare, prinse
temeinic in trunchiul măslinului, vei gusta eternitatea in mişcările
tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu