Arhitectul sînt eu. Eu, care am un suflet şi o inimă. Eu, care deţin
puterea de a schimba piatra în linişte. Frămînt acest lut, care nu este decît
materie, după imaginea creatoare, care mi se impune în afara căilor logicii. Îmi clădesc civilizaţia, cucerit de gustul pe care îl va avea, aşa cum alţii
îşi clădesc poemul, făurindu-şi frazele şi schimbîndu-şi cuvintele, fără a fi
constrînşi de a justifica inflexiunile şi schimbările, cuceriţi de gustul pe
care îl va avea şi pe care îl cunosc pe dinafară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu