Este greşit a crede că încetează să clădească pentru că sunt dezbinaţi

Învaţă să asculţi nu zarva cuvintelor, nici raţionamentele ce le permit să se înşele. Învaţă să priveşti mai departe. Căci ura lor nu este absurdă. Atunci când pietrele nu sunt fiecare la locul lor, atunci ele nu formează un templu. Iar dacă fiecare piatră este la locul ei şi slujeşte templului, nu mai are importanţă decât liniştea care se naşte din ele şi ruga ce se înalţă în pace. Şi cine îţi va mai vorbi despre pietre?
... Este greşit a crede că încetează să clădească pentru că sunt dezbinaţi. Luminează-mă şi arată-mi ce turn să-i fac să clădească, turn care să contopească în el aspiraţiile lor diverse. Care va cere totul de la ei şi-l va împlini pe fiecare, solicitându-l în întregime în măreţia lui... Ura nu este decât lipsa satisfacţiei. Orice ură are un înţeles profund, care o domină. (p. 70)