"Doamne, spuneam, dă-mi puterea iubirii! Ea este baston noduros în care te sprijini pentru a urca muntele." Cunoşti puterea surâsului.
Nu pleca să cauţi insule în care să-ţi cânte muzica, invizibil, nefiind niciodată de esenţa materialelor. L-ai cunoscut pe acela care soseşte seara, intră în han, îşi aşază bastonul şi zâmbeşte. Ceilalţi îl înconjoară: "De unde vii?" Cunoşti puterea surâsului.
Nu pleca să cauţi insule în care să-ţi cânte muzica, asemenea unui dar al mării - şi marea îşi brodează în jurul ei dantela ei albă -, căci nu le vei afla, nici dacă te duci până pe nisipul coroanei lor, dacă nu te vei fi supus înainte ceremonialului mării. Trezindu-te în ea fără efort, nu vei găsi la sânul femeilor din insulă decât puterea de a uita dragostea. Vei merge din uitare în uitare, din moarte în moarte... şi-mi vei spune: "Pentru ce ar fi meritat să trăieşti acolo?" în timp ce, dacă a învăţat s-o iubească, un întreg echipaj acceptă pentru aceeaşi insulă riscul morţii.
A te salva nu înseamnă a te îmbogăţi, nici a-ţi da c eva pentru tine însuţi. Ci a te supune, ca unei soţii, datoriilor unui joc.