Să nu crezi că e ușor să gândești prezentul

Să nu crezi că e ușor să gândești prezentul. Căci ți se va opune materia însăși de care trebuie să te folosești, în timp ce invențiile tale despre viitor nu ți se vor opune niciodată. Cel care se culcă în nisip în preajma unui puț secătuit, care se evaporă în soare, cât de ușor înaintează în visul său! Și cât de ușor poți să bei în vis, căci pașii tăi îți aduc apa ca niște sclavi tăcuți, și nu există spini care să te oprească. Dar la acest viitor fără dușmani nu se ajunge niciodată, iar tu te stingi, și nisipul își scrâșnește între dinți, și grădina, și fluviul bogat, și cântecul femeilor care-și spală pânza se cufundă încet în moarte. (p. 168)