luni, 16 mai 2011

Umilinţa inimii îţi cere nu să te umileşti, ci să te deschizi...

Aceasta este cheia transformărilor. Doar atunci poţi să dăruieşti şi să primeşti. Iar aceste două cuvinte nu le pot distinge unul de celălalt, căci alcătuiesc acelaşi drum.
Umilinţa nu înseamnă supunere faţă de oameni, ci faţă de divinitate. Asemenea pietrei, supuse nu pietrei, ci templului.
Atunci când slujeşti, creaţia e cea pe care o slujeşti. Mama este umilă în faţa copilului şi grădinarul, în faţa trandafirului. (p. 417)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu